Hristos a Înviat!

Vă felicit cordial pe Voi toți: iubitori de Dumnezeu arhipăstori și păstori, evlavioși monahi și monahii, dragi frați și surori, cu cea mai mare Sărbătoare a noastră creștină – Preaslăvita Înviere a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Învierea lui Hristos este un Paște veșnic, este Sărbătoarea sărbătorilor și Solemnitatea solemnităților. Învierea lui Hristos este cu certitudine cea mai mare Sărbătoare creștină. Sfântul Ierarh Grigorie Teologul zice că Sărbătoarea Învierii lui Hristos "atât de mult depășește toate solemnitățile nu doar omenești și pământești, dar și pe cele ale lui Hristos și care se săvârșesc pentru Hristos, cu cât soarele depășește stelele" (Sf. Ier. Grigorie Teologul, Opere, vol. I, SkP, editura P.P. Stoika, 1912, p. 662). Învierea lui Hristos este triumful victoriei vieții asupra morții, este Sărbătoarea Vieții, și întrucât viața este darul cel mai prețios cu care este înzestrat omul, și Paștele lui Hristos este cea mai mare Sărbătoare, pentru că prin Preaslăvita Înviere Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, din nou ne-a dăruit viața veșnică pe care noi am pierdut-o.

Ce frumoasă și minunată e dragostea lui Dumnezeu față de om. Omul a păcătuit și a devenit incapabil să mai trăiască în Rai, și atunci Iubirea Dumnezeiască Se pogoară din cer pe pământ, la omul care a căzut, primește chipul omului și săvârșește ceea ce noi, păcătoșii, ar fi trebuit să săvârșim. Iubirea Dumnezeiască ne curăță și ne împacă cu Dumnezeu, Ea se jertfește pentru noi. Iubirea Dumnezeiască a nimicit păcatele noastre pe cruce; se pogoară cu omul în iad și îl zdrobește prin strălucirea Dumnezeieștii slave. Iubirea Dumnezeiască înviază firea umană și-i întoarce Raiul cel pierdut. Cuviosul Teodor Studitul zice că Învierea lui Hristos a adus bucurie la toată lumea, pentru că prin Învierea Sa "Hristos a deschis Raiul și l-a făcut accesibil. O, ce adânc nepătruns de gândire! O, ce înălțime nemăsurată! O, ce taină… ce întrece puterea minții" (Cuv. Teodor Studitul, Opere, vol. II, Cuvânt de ziua mare și sfântă a Paștelui, Moscova, p. 379). Răutatea deavolească nu a putut să perceapă dragostea lui Dumnezeu față de omul căzut; atunci când Hristos a Înviat, diavolul a înțeles că el este înfrânt, dar era deja târziu, totul era săvârșit: iadul era zdrobit, puterea morții a fost luată, omului i-a fost întors Raiul, iar el, ispititorul cel viclean, a fost legat cu legăturile întunecimii iadului (2 Petr. 2,4).

Această Victorie mare se numește Victoria vieții și în legătură cu această Victorie este de mirare faptul că Dumnezeu a dăruit această Victorie omului. Sfântul Nicolae al Serbiei zice că "nici un învingător de pe pământ, împărat sau voievod, nu-și dorește ca victoria să fie luată de la el și dată altuia; numai Hristos cel Înviat cu ambele mâini ne dă Victoria Sa fiecăruia dintre noi și nu se mânie, ci se bucură, atunci când Victoria Sa ne face învingători pe noi” (Sf. Ier. Nicolae al Serbiei, Omilii la Sf. Evanghelii, Moscova, editura NICA, 2018, vol. I, p. 186).

Cât de fericite erau sfintele Femei Mironosițe, când cele dintâi au primit vestea Învierii lui Hristos. După evenimentele tragice ale răstignirii pe cruce a Învățătorului lor Dumnezeiesc, după moartea și îngroparea Lui, Femeile Mironosițe dis-de-dimineață au venit la Mormântul Dătător de Viață.

Ele erau tulburate, iar inimile lor – pline de tristețe adâncă. Deodată ele au simțit cutremur și au văzut un Înger, care a prăvălit piatra de la ușa Mormântului și s-a așezat pe ea. Văzând spaima sfintelor Femei, Îngerul le-a liniștit și le-a zis: "Nu vă temeți, știu că pe Iisus cel Răstignit Îl căutați. Nu este aici – El a înviat! Mergeți degrabă și spuneți ucenicilor Lui, că El a înviat din morți și iată va merge înaintea voastră în Galileea, acolo Îl veți vedea" (Mt. 28, 1-7).

Sfintele Femei Mironosițe au înțeles că Învățătorul lor cel Dumnezeiesc este Mesia, este Dumnezeu, Care a venit pe pământ pentru mântuirea oamenilor și Care a înviat din morți. Mironosițele cu bucurie au vestit despre aceasta Apostolilor, iar mai apoi Apostolii au răspândit această veste în toată lumea. Propovăduirea Apostolilor despre Hristos cel Înviat a schimbat lumea. Oamenii care L-au primit prin credință pe Hristos cel Înviat au început să-și făurească viața nu după cuvântul propriilor vicii, ci după cuvântul lui Dumnezeu Cel ce înviază morții. În Hristos cel Înviat oamenii au dobândit Izvorul cel Dumnezeiesc de apă vie, care potolește setea cea duhovnicească și care curge în viață veșnică. În Hristos cel Înviat au aflat puterea Dumnezeiască, care îl schimbă pe om și din rău și desfigurat îl face frumos, puternic și nobil, util pentru sine însuși și pentru cei din jurul său.

În aceste zile Pascale sfinte noi în mod deosebit Îi mulțumim Domnului și Mântuitorului nostru pentru că El pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din Cer, S-a întrupat, a pătimit și a înviat din morți; pentru că Domnul ne-a dăruit cinstea să credem în El și să purtăm înaltul nume de creștin. Noi ne rugăm cu smerenie ca Hristos cel Înviat să ne dea hotărâre și curaj pentru a ne făuri viața după sfintele Sale porunci și legi, care în esența lor sunt exprimate prin două porunci ale iubirii: iubirea față de Dumnezeu și iubirea față de aproapele nostru – pentru ca noi să fim creștini nu doar cu numele, ci și prin trăirea noastră.

Încă o dată vă felicit pe Voi toți, dragi frați și surori, cu Ziua Mare a Luminatei Învieri a lui Hristos. Vă doresc tuturor sănătate, pace, bucurie și mântuire. Fie ca Hristos cel Înviat, Domnul și Mântuitorul nostru, să vă păzească pe Voi toți și să vă umple de putere duhovnicească, pe care și-o dorește orice om, dar care este doar la Dumnezeu; putere, necesară pentru depășirea dificultăților, bolilor și spaimelor, de care astăzi e plină lumea și care se întâlnesc în calea pribegiei noastre pe pământ.

Pentru Sfânta Înviere să ne iertăm unul pe altul, așa cum ne-a iertat pe noi Dumnezeu; să ne îmbrățișăm unul pe altul cu dragoste, așa cum ne-a îmbrățișat pe noi Dumnezeu cântând cântarea Pascală de biruință: "Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le" (Troparul Învierii Domnului). Amin.

Adevărat Hristos a Înviat!

Smeritul  

Onufrie

Mitropolitul Kievului și a toată Ucraina

William DiPuccio, un professore ortodosso italoamericano dell'Ohio, offre ai nostri lettori in grado di seguire un video in inglese questa sua conferenza con molte informazioni utili sul fenomeno del fuoco sacro di Gerusalemme, il miracolo annuale con le più lunghe attestazioni nella storia.

Quest’anno le restrizioni della pandemia costringeranno in vari luoghi a cambiare gli orari delle funzioni pasquali. Per venire incontro alla comprensibile confusione dei fedeli (ma anche dei celebranti), il nostro confratello padre Petru (Pruteanu, nella foto) ci ha preparato un ottimo studio, che vi presentiamo in romeno e in italiano. Se le funzioni della Pasqua ortodossa sembrano complicate (e lo sono!) il miglior modo per apprezzarle davvero è studiarle e cercare di capirle.

L'arcivescovo Leonid (Gorbachev, nella foto) di Vladikavkaz e dell'Alania, in una recente intervista, loda la resistenza dei credenti ucraini ricordando come siano disposti a lottare per esprimere la loro fede e i loro diritti, così come hanno fatto i loro fratelli in Montenegro.

Negli anni passati siamo stati testimoni delle posizioni più guerrafondaie tra quelli che rivestono il nazionalismo ucraino di una parvenza religiosa (ovvero scismatici sedicenti ortodossi e uniati). Ora gli stessi fanatici della guerra stanno belando come miti agnelli in favore della pace. Cosa c’è di vero in tutto questo? Che parte ha in tutto questo la sindrome di Festinger, o “dissonanza cognitiva” tra le idee dei nazionalisti e la realtà delle cose? Scopriamolo in un saggio di Kirill Aleksandrov che ci offre anche gli esempi di coerenza delle dichiarazioni del metropolita Onufrij e degli ortodossi ucraini autentici.

Il metropolita Nikiforos (nella foto) di Kykkos e Tillyria è uno dei membri più anziani e rispettati del Sinodo della Chiesa di Cipro, oltre che l’autore di un libro che spiega gli errori del patriarca Bartolomeo nella questione ucraina. Vi presentiamo l’analisi di Konstantin Shemljuk, che riassume i contenuti del libro.

Padre John Whiteford ci offre un esempio di come la chiusura delle chiese “per timore di epidemie” fosse già stata usata negli anni ’30 nel’Unione Sovietica, quando si cercava di sradicare la Chiesa dalla società.

CRISTO È RISORTO! VERAMENTE È RISORTO!

ХРИСТОС ВОСКРЕСЕ! ВОИСТИННУ ВОСКРЕСЕ!

HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!

ქრისტე აღსდგა! ჭეშმარიტად აღსდგა!

Vi presentiamo una spiegazione a lungo attesa che chiarifica le reazioni di diversi monasteri athoniti agli scismatici ucraini, e che ci aiuta a capire come la posizione del Monte Athos nella crisi ucraina, pur generalmente ostile agli scismatici, sia estremamente intricata e ancora alla ricerca di un difficile consenso comune.

Vi presentiamo un’analisi delle posizioni teologiche e canoniche del metropolita Seraphim (Mentzelopoulos, nella foto) del Pireo, rigoroso difensore della purezza dottrinale e dell’integrità canonica nella Chiesa, in tema di scisma ucraino e della caduta del Fanar e di parte del Monte Athos dall’Ortodossia.

Padre Andrew Phillips riporta per noi una conversazione con un ambasciatore in pensione, che non riesce a capacitarsi di come mai le relazioni tra l’Occidente e la Russia stiano tornando a essere così tese.

In un articolo di Stepan Ignashev che inizia con una spiacevole esperienza a Skopje, capiamo qualcosa di più sulla mentalità di tutti gli scismatici. Quando si trovano disposte a seguire tutti, anche il diavolo in persona, piuttosto che la Chiesa di Cristo, allora non resta da fare che dichiarare sinceramente che una tragedia si è ormai consumata, e iniziare a chiamare le cose con il loro nome.

Di fronte al tradimento di un altro chierico di Kiev, lo ieromonaco Innokentij (Pidtoptanyj, primo a sinistra della galleria dei voltagabbana nella foto), un saggio di Nazar Golovko ricostruisce passo dopo passo le azioni, le motivazioni e le contraddizioni di quelli che hanno lasciato la Chiesa ucraina per cadere tra gli scismatici.

Continuiamo a proporvi una visita virtuale ai luoghi santi di Gerusalemme, questa volta alla tomba della Vergine Maria, situata nella valle del Kedron, poco più a monte dell’Orto degli Ulivi. In onore alla tradizione comune alle Chiese dell’Oriente e dell’Occidente, la sepoltura e il transito al cielo della Madre di Dio sono legate a questo sepolcro, che è meta di pellegrinaggio. Tutte le Chiese storiche di Gerusalemme hanno altari ed edicole nel sotterraneo della tomba, con l’eccezione dei cattolici romani: avendo voluto prendere per buone le leggende della morte della Madre di Dio a Efeso (in gran parte propagandate dai crociati), la Chiesa di Roma ha rinunciato alla tradizione più antica, ed è stata esclusa dalla custodia di questo sepolcro.

Ringraziamo Sonya Antonyan per aver postato un video della Liturgia armena celebrata pochi giorni fa presso la nostra chiesa. Potrete sentire la predica di padre Tirayr (...in armeno, d’accordo, ma ogni lingua si può imparare!), vedere una breve carrellata con alcuni dei partecipanti alla funzione e, al termine del video, sentire l'inizio del canto del Padre nostro (Hayr Mer).