185 ani de la trecerea la cele vesnice
In dimineata acestei date comemorative nevoitorii manastirii Capriana, alaturi de mai multe personalitati ale culturii, au savarsit slujba parastasului pentru odihna sufletului ierarhului.
Staretul manastirii, Arhim. Filaret, ne-a marturisit ca “prin faptul ca acest distins arhipastor al pamantului moldav isi gaseste odihna de veci prin osemintele sale la sfanta manastire Capriana este un moment semnificativ pentru cei care calca si se nevoiesc aici. Ne bucura faptul ca tot mai multi se intereseaza de viata ierarhului, au posibilitate sa viziteze mormantul sau, facandu-se prin aceasta si o incursiune si legatura cu acele inceputuri ale activitatii si vietii Eparhiei de Chisinau”.
Din voia lui Dumnezeu, sfanta manastire Capriana este una dintre cele mai vechi asezaminte monahale din Republica Moldova. In decursul celor aproximativ sase secole de existenta, ea s-a bucurat in permanenta de ingrijirea si obladuirea a mai multi oameni care au manifestat dragoste fata de meleagurile noastre si s-au dedat in intregime cauzei propasirii lor.
Una din personalitatile proieminente din sirul acestora a fost si I.P.S. Gavriil, primul mitropolit al Chisinaului si al Hotinului.
I.P.S. Gavriil s-a nascut in anul 1746 in orasul transilvanean Bistrita, din parintii Grigorie si Anastasia Banulescu-Bodoni. La botez primeste numele tatalui sau, Grigorie. Parintii Mitropolitului Gavriil nu au fost oameni bogati, in schimb erau foarte evlaviosi si binecredinciosi, dand dovada de virtuti pe care micul Grigorie le-a indragit din frageda copilarie. Cand veni vremea studiilor incepatoare Grigorie a fost inscris la o scoala din localitatea de bastina, dar aici nu a acumulat cunostinte serioase. Totodata, din cauza starii materiale dificile parintii nu au avut posibilitatea sa-i asigure cheltuielile solicitate de institutiile de invatamant ale timpului. La un moment crucial din viata tanarului Grigorie intervine un unchi pe linia mamei, preot intr-un sat din vecinatatea Bistritei, care, “la inceput, 1-a invatat gramatica moldoveneasca elementara, atat cat cunostea si el.” La varsta de noua ani, pe mijloacele unchiului urmeaza scoala normala din Sedmigrad, unde invata limbile latina si rusa.
Vazand si apreciind capacitatile deosibite ale nepotului, in anul 1771, unchiul sau il ajuta sa devina student la Academia de Teologie Ortodoxa din Kiev, fondata multi ani in urma de compatriotul nostru, Mitropolitul Petru Movila. Aici tanarul Grigorie se afla timp de doi ani, dupa care se hotaraste si pleaca in Grecia pentru a-si continua studiile in renumitele scoli grecesti de pe Muntele Athos, la cele din Hios, Patmos, Smirna si altele.
In anul 1776 se intoarce in Transilvania natala, unde este angajat in calitate de profesor la o scoala din orasul Nasaud.
La un an dupa aceasta, in 1777, se indreapta spre Moldova si soseste la Iasi, unde era Mitropolitul Gavriil Calimachi. Luand cunostinta ca Grigorie Banulescu-Bodoni insusise la perfectie limbile latina, franceza, partial greaca veche si noua, istoria bisericii celei vechi si noi, geografia si altele, Gavriil Calimachi il ajuta sa se angajeze profesor de limba latina la Scoala Domneasca din Iasi. Apreciind inteligenta si capacitatile tanarului profesor, vazand in el o mare personalitate bisericeasca si cunoscandu-i dorinta de a se calugari, mitropolitul de Iasi ii creeaza posibilitatea de a mai merge o data in Grecia pentru a-si perfectiona cunostintele in domeniul limbii grecesti, in 1779 Grigorie Banulescu-Bodoni soseste la Constantinopol, unde este primit milostiv de patriarhul Constantinopolului Sofronie. In acelasi an a fost calugarit la manastirea „Adormirea Maicii Domnului" din Constantinopol de catre I.P.S. Parfenie Cemik si i s-a dat numele indrumatorului sau, Gavriil. Apoi merge pe insula Patmos, unde, la recomandarea patriarhului de Constantinopol este inscris ucenic al scolii de pe aceasta insula. Aici Gavriil, cu sarguinta care-1 caracteriza, timp de aproape trei ani a studiat temeinic limba greaca. Dorinta lui mare de a studia a fost insa intrerupta de o ciuma cumplita ce se abatuse prin partile locului grabindu-i intoarcerea in Moldova, in drumul spre casa, i s-a intamplat sa innopteze in hanuri infectate si chiar sa ia masa cu oameni ce sufereau de aceasta cumplita boala, dar tanarul monah care ducea o viata deosebita si placuta lui Dumnezeu, pentru ostenelile nevointelor sale a fost pazit de ciuma, ajungand cu bine la Iasi.
Revenind in tara in 1781, la 31 august este hirotonit in treapta de ierodiacon si la l septembrie acelasi an - ieromonah. Ceva mai tarziu Arhimadritul Gavriil Banulescu-Bodoni este avansat in grad de episcop pentru Bender si Acherman (Cetatea Alba), iar la 11 februarie 1792 este numit Mitropolit al Moldovei si Valahiei. Dar nu i-a fost dat sa conduca mult mitropolia, pentru ca patriarhul de la Constantinopol, neimpacandu-se cu faptul ca Mitropolitul Gavriil a fost numit in inalta functie de rusi a dispus arestarea lui. In seara de 19 iunie 1792, o suta de soldati inarmati, la ordinul Domnitorului au inconjurat casa Mitropolitului. La vestea despre arestarea sa, asemenea Sf. Ioan Gura de Aur, Mitropolitul Gavriil a inteles ca a venit timpul grelei sale incercari. Dind busna in casa soldatii inarmati 1-au insfacat avand pe el doar un caftan scurt si pantofi.
Dusmanul neamului omenesc a incercat sa ispiteasca acest om evlavios si prin randuiala lui Dumnezeu a fost ispitit pentru a iesi inca odata la iveala smerenia si credinta robului Sau.
Fiind arestat, a fost dus in mod fortat, la Constantinopol, unde patriarhul amenintandu-1 cu moartea, il convingea sa se dezica de ierarhia Peterburgului si de scaunul mitropolitan al Moldovei si Valahiei. Insa Mitropolitul Gavriil a raspuns: „Patriarhul poate sa ma prigoneasca, dar nu poate sa ma lipseasca de ceea ce nu mi-a dat, deoarece am primit rangul de arhiereu de la ierarhia Peterburgului si pe aceasta o consider superioara, coordonand cu ea actiunile mele; fiind in acelasi timp in unitate, prin Sfantul Duh, cu Biserica universala, impartasesc una si aceeasi credinta impreuna cu Dumneavoastra. Eu sunt calugar, nu are cine plange dupa mine, oricum trebuie sa mor odata si odata. Consider un pacat sa calc in picioare juramantul ca sa traiesc cativa ani mai multi si pacatuiti".
In rezultatul acestei prigoane destul de dure, nu numai patriarhul din Constantinopol dar si toti grecii ortodocsi si-au schimbat atitudinea fata de I.P.S.Gavriil, acordandu-i in cele din urma inalte onoruri si distinctii bisericesti si in scurt timp, 1-a eliberat din inchisoare. Pentru prima data, toata preotimea de la Constantinopol s-a convins nu din zvonuri ce inseamna sa fii mitropolit in statul ortodox rus.
La 10 mai 1793 este desemnat mitropolit in eparhia din Ekaterinoslav, mai apoi numita eparhia de la Novorosiisk.
Pe 29 septembrie 1799, Gavriil Banulescu-Bodoni care era mitropolitul Novorosiiskului este numit mitropolit al Kievului si al Galitiei si totodata a fost ales membru al Sfantului Sinod si decorat cu ordinul Sfantul Andrei cel intai chemat.In aceasta functie de Mitropolit al Kievului s-a aflat timp de aproximativ 5 ani.
La 13 octombrie 1803, in cuvantul de despartire a clerului de bunul lor arhipastor, se spun urmatoarele: „...noi iarasi suntem orfani. Mitropolitul Gavriil nu mai este al nostru, faptele lui au ramas in istoria Kievului si in amintirea inimilor noastre. Este o taina de nepatruns, cum sa te desparti de iubitul tau Parinte, cand bataia clopotelor din tot orasul exprima suspinul intregului popor".
Mai tarziu in 1808 a fost numit mitropolitul Moldovei si Valahiei pentru a doua oara, unde timp de patru ani de zile s-a preocupat intens de oranduirea Bisericii, depunand eforturi considerabile pentru imbunatatirea situatiei preotimei si pentru ridicarea autoritatii acesteia. Aici el s-a manifestat ca un adevarat patriot, fiind intru totul preocupat de grija si oranduirea acestei mitropolii, reusind sa semene seminte bune in exarhatul care i-a fost incredintat. Si aici mitropolia ii va ramane vesnic recunoscatoare pentru toate faptele sale mari si bune, pe care le-a facut intr-o perioada de timp atat de scurta.
Dar el nu a reusit sa-si vada roadele activitatii sale, pentru ca, la scurt timp, din anumite circumstante istorice, se va retrage intre teritoriul dintre Nistru si Prut, numit Basarabia, unde se va ocupa de infiintarea noii eparhii de Chisinau si Hotin.
Sosind in Basarabia ca mitropolit, la fel ca si in celelalte eparhii a purtat grija mare de turma sa nou incredintata. Insa aici a avut mult mai mult de muncit, pentru ca trebuia sa infiinteze eparhia la care a fost numit.
In pofida tuturor greutatilor, mai ales la varsta de 66 ani ai vietii sale, incepe practic totul de la inceput. Prima sa problema era pregatirea preotilor, pentru a putea fi buni pastori in parohiile noii eparhii, ceea ce l-a facut pe I.P.S. Sa sa infiinteze Seminarul Teologic de la Chisinau, in 1813, numai la un an de la venirea sa, iar in 1814 deschide la Chisinau Tipografia Eparhiala si in mare parte se ocupa personal de pregatire pentru tiparirea cartilor cu continutul slujbelor bisericesti.
Din cele putin prezentate mai sus, din activitatea Mitropolitului Gavriil, vedem cat de rodnica si fructuoasa a fost aceasta. Iar in ceea ce priveste Basarabia, nici o latura a vietii bisericesti din ea nu a fost lasata fara atentia I.P.S. Sale. De aceea Basarabia ii datoreaza intr-u totul existenta sa. Avand harul inaltei slujiri pentru Biserica si patrie, el lucra dupa spusa Apostolului cu duhul fierbinte (Romani 12, 11), adica din toata inima. Numai astfel de munca putea da astfel de roade si putea fi vrednica de aprecierea Domnului.
Mitropolitul Gavriil simtea apropierea sfarsitului, dar nu se departa catu-si de putin de activitatile sale general folositoare pentru binele Bisericii Ortodoxe din Basarabia. Obisnuia sa spuna: „Acum astept foarte linistit plecarea mea. Degraba vocea Domnului Milostiv ma va chema"! I.P.S. Gavriil si-a pregatit din timp locul pentru inmormantare, la manastirea sa indragita Capriana, pentru reconstruirea bisericii Adormirea Maicii Domnului la care a depus tot efortul.
In dimineata zilei de 30 martie 1821, dupa atata munca si atatea binefaceri, isi da sufletul lui Dumnezeu. Oare nu a avut el cu ce aparea inaintea Celui ce judeca viii si mortii?
Deci, iubiti credinciosi, din cele citite mai sus, ne dam bine seama ca acest arhipastor, traind viata pamanteasca, dar bineplacuta lui Dumnezeu s-a dedat intru totul voii Celui de sus, ceea ce a marturisit si el insusi: „Eu sunt doar o unealta in mana lui Dumnezeu, sa dispuna de mine dupa cum este voia Sa".
Manastirea Capriana pana astazi simte ajutorul Mitropolitului Gavriil, ceea ce este inca o dovada cat de mult a iubit aceasta manastire. La fel si toti cei care au fericita ocazie de a vizita aceasta manastire si totodata inchinandu-se cu credinta tare la mormantul Mitropolitului, au simtit ajutorul rugaciunilor lui si la multi din ei s-au implinit cererile mult asteptate, altii s-au vindecat de neputintele lor si nimeni nu a ramas neajutat de Mitropolitul Gavriil.
Suntem convinsi, ca toti cei care vor citi cele scrise despre Mitropolitul Gavriil, nu va avea indoiala ca acest mitropolit merita sa fie cinstit in randul sfintilor, lucru care il dorim noi parintii si fratii acestei sfinte manastiri si toti binecredinciosii crestini din tara noastra.
Staretul Sf. Manastiri Capriana
Arhimandritul FILARET (Cuzmin)
Mormantul mitropolitului Gavriil la manastire Capriana
|
