Presentiamo due ricordi di Oles' Buzina da parte di due persone che lo conoscevano, e che abbiamo già avuto modo di ascoltare e leggere sul nostro blog: il primo è Anatolij Sharij, giornalista e rifugiato politico in Lituania; il secondo è Rostislav Ishchenko, presidente del centro di analisi e previsioni dei sistemi, e rifugiato politico in Russia.
Il primo filmato è sottotitolato in italiano, grazie agli sforzi dello staff del Saker blog italiano; il secondo video è sottotitolato in inglese e tedesco.
18/04/2015
La cattedrale di Smolnyj ritorna alla Chiesa ortodossa
La cattedrale della Risurrezione a Smolnyj (San Pietroburgo), opera di Bartolomeo Rastrelli, fa parte del complesso museale delle quattro cattedrali della capitale settentrionale della Russia (le altre sono quelle di sant'Isacco, della Risurrezione sul Sangue, o Spas na Krovi, e di san Sansone).
Trasformata in magazzino dai bolscevichi, e in seguito in sala da concerti, solo dal 2010 era stata riaperta al culto. Il 14 aprile 2105 Nikolaj Burov, direttore del museo delle quattro cattedrali, ha annunciato che la proprietà di Smolny, oggi statale, passerà alla diocesi di San Pietroburgo.
Assassinato a Kiev (via Degtjarevskaja 58) il 16 aprile 2015
Lascia una moglie, una figlia e un paese impazzito
Oggi cercano di farlo passare per "attivista filorusso", tanto per dimenticarlo più facilmente. Noi non lo dimentichiamo, e ricorderemo finché avremo voce che si trattava di un ucraino che amava la sua patria, che era cosciente della complessità e delle contraddizioni della sua terra, e che come uomo di cultura e di principi, non era disposto a bere supinamente le idiozie nazionalistiche oggi spacciate per storia ucraina. E non facciamoci illusioni... è solo per questo che lo hanno ucciso.
L'Ucraina ha perso uno dei suoi ultimi veri intellettuali indipendenti: al mattino di giovedì 16 aprile, Oles' Alekseevich Buzina, già noto ai lettori di questo blog, è stato assassinato nel cortile di casa sua a Kiev. Proprio il giorno prima, è stato assassinato davanti a casa sua l'ex-deputato del Partito delle Regioni e organizzatore del movimento Antimaidan, Oleg Kalashnikov.
Non è difficile fare due più due e capire a chi davano fastidio persone come Oles' Buzina. Molto più difficile sarà capire come quest'Ucraina da incubo riuscirà mai a riappropriarsi della sua vera storia e della sua travagliata identità, per le quali Buzina ha offerto un contributo di enorme valore.
Riposa in pace, Oles' Alekseevich: "Никто не забыт - ничто не забыто" ("Nessuno è dimenticato - nulla è dimenticato"). Le tue parole risuoneranno attraverso ognuno di noi.
Вечная память! Eterna memoria!
17/04/2015
Doppi standard in versione albanese: La cittadinanza si concede agli allenatori, non agli arcivescovi
Dicembre 2011: Gianni de Biasi (nella foto, a sinistra), allenatore di football di nazionalità italiana (aveva portato squadre come il Modena, il Brescia e il Torino in serie A) assume il suo incarico di commissario tecnico della nazionale albanese.
Non risulta che abbia fatto domanda per la cittadinanza albanese. Eppure, dopo quasi 4 anni di lavoro, e dopo aver portato nel 2014 la squadra a vincere contro la nazionale portoghese nella partita di qualificazione agli Europei del 2016, viene insignito dal presidente Bujar Nishani del decreto presidenziale di cittadinanza albanese il 28 marzo 2015.
Giugno 1992: Anastasios Yannoulatos (nella foto, a destra), vescovo ortodosso di nazionalità greca (era stato a capo delle chiese di paesi come il Kenia, l'Uganda e la Tanzania nel patriarcato di Alessandria) assume il suo incarico di arcivescovo di Tirana, a capo di tutti i cristiani ortodossi del paese.
Appena arrivato in Albania, presenta la sua domanda per la cittadinanza albanese. Eppure, dopo quasi 23 anni di lavoro, e dopo aver dato prova di una totale fedeltà al paese, rifiutando per esempio di espatriare durante le sommosse del 1997, oggi non è ancora stato preso in considerazione per il decreto presidenziale di cittadinanza albanese.
A pochi giorni dall’ostensione della Sindone, la nostra parrocchia sta ricevendo una serie di richieste di assistere i pellegrini che verranno in visita a Torino nelle prossime settimane. Dalla cattedrale dei santi tre Ierarchi a Parigi hanno addirittura messo in rete l’invito al pellegrinaggio per il 1 maggio. Se da una parte l’assistenza ai pellegrini potrà prendere molto del nostro tempo (e ci scusiamo se per qualche volta questo significherà meno novità e aggiornamenti più brevi sul nostro blog), speriamo che la cosa ci porti anche molti altri momenti da condividere con tutti i nostri lettori, sotto forma di foto, video, testimonianze...
Il team internazionale dei blog di Saker è riuscito a inviare una rappresentante a fare un sopralluogo nel Donbass: si tratta di Dagmar Henn, l’attivista tedesca di cui abbiamo avuto modo di apprezzare l’analisi del ruolo della Germania nella crisi ucraina. Le prime impressioni di Dagmar ci giungono da una chiesa ortodossa devastata, che ha visitato scortata da un’altra donna nota ai lettori del nostro blog, Stanislava, la fiorista divenuta miliziana. Presentiamo nella sezione “Geopolitica ortodossa” dei documenti questo ritratto dalla città di Donetsk che è ancora sotto i bombardamenti (e c’è poco da stupirsene: è solo la Pasqua ortodossa...).
In una serie di domande e risposte dalla sua recente corrispondenza, padre Andrew Phillips offre spiegazioni sulla storia e l’identità della ROCOR, sul tema dei non ortodossi, sul mondo occidentale contemporaneo e sui misteri legati alla fine del mondo. La traduzione italiana delle domande e delle risposte di padre Andrew è disponibile nella sezione omonima dei documenti.
Nell’ultimo numero dell’editoriale dell’OLTR (il movimento per un’Ortodossia locale di tradizione russa), il presidente dell’associazione, Séraphin Rehbinder, analizza i nuovi sviluppi nell’esarcato di Rue Daru alla luce di diverse cause storiche, tra le quali il dibattito sulla “co-gestione” nella chiesa locale, nato dalle istanze del concilio locale di Mosca del 1917. Presentiamo la traduzione italiana di questo editoriale, che getta molta luce sulle potenzialità e sui problemi di una struttura ecclesiale ortodossa in Occidente, nella sezione “Confronti” dei documenti.
Vi presentiamo una nuova galleria fotografica con le immagini riprese dal nostro amico Alberto Ceoloni durante la notte di Pasqua (lettura degli Atti degli Apostoli, Officio di Mezzanotte, processione e Mattutino pasquale).
Come ogni anno, anche in questa Pasqua ortodossa è disceso il fuoco santo a Gerusalemme (qui un breve video senza commenti, e un articolo con un video un po’ più lungo, con telecronaca). Prima che il tema del Santo Sepolcro cada in secondo piano nell’interesse collettivo, parliamo delle due famiglie dei custodi musulmani che hanno il compito di aprire e chiudere ogni giorno la porta d’ingresso, in un’intervista che presentiamo nella sezione “Confronti” dei documenti.
12/04/2015
Pastorală la Învierea Domnului a Preafericitului Patriarh Chiril, adresată arhipăstorilor, păstorilor, diaconilor, monahilor, monahiilor și tuturor copiilor credincioși ai Bisericii Ortodoxe Ruse
Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril s-a adresat către arhipăstorii, păstorii, diaconii, monahii, monahiile și toți copiii credincioși ai Bisericii Ortodoxe Ruse cu tradiționala Pastorală la Învierea Domnului.
Iubiți întru Domnul confrați arhipăstori, cinstiți părinți, precuvioși monahi și monahii, iubiți frați și surori!
Vă adresez tuturor cu bucurie străbunul, dar de fiecare dată noul salut al triumfului vieții:
HRISTOS A ÎNVIAT!
În aceste sublime și armonioase cuvinte, se află temelia credinței noastre, darul speranței, izvorul dragostei.
Încă mai ieri, noi, împreună cu ucenicii Domnului deplângeam moartea Învățătorului nostru iubit, iar astăzi, dimpreună cu toată lumea – cea văzută și cea nevăzută – jubilăm: „că Hristos S-a sculat, veselia cea veșnică” (Canonul Învierii). Se pare că adineaori a fost pierdută ultima speranță pentru mântuire, iar acum am căpătat nădejdea neclintită a vieții veșnice în ziua cea nenserată a Împărăției lui Dumnezeu. Încă mai ieri, năluca cenușei trona asupra creaturii, punând la îndoială chiar sensul vieții pământești, iar astăzi, vestim fiecăruia și tuturor despre măreața victorie a Vieții asupra morții.
De Dumnezeu inspiratul apostol Pavel, vorbind despre însemnătatea minunii care a avut loc în acea noapte îndepărtată, dar totodată apropiate fiecărui creștin, arată direct că acest eveniment este cel mai important pentru credința noastră. Or, „dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credința voastră” (I Corinteni 15, 14). Paștele Domnului – este miezul și puterea de neînvins a creștinătății: el, după cum spune sfântul ierarh Filaret al Moscovei, aduce nădejde, aprinde dragostea, înaripează rugăciunea, aduce harul, înalță înțelepciunea, risipește orice rău și chiar moartea, dă vitalitate vieții, face fericirea din vis –realitate, iar slava din nălucă – fulger nesecat al luminii veșnice, care le luminează pe toate și pe nimeni nu orbește (Cuvânt la Sfintele Paști, 1826).
Cu credința în Învierea lui Hristos este împletită necontenit și credința Bisericii că prin întruparea Sa, Fiul lui Dumnezeu, săvârșind răscumpărarea neamului omenesc, rupând lanțurile păcatului și ale morții, ne-a dăruit adevărata libertate duhovnicească și bucuria reunirii cu Creatorul său. Acestui dar neprețuit al Mântuitorului îi suntem părtași cu toții, adunându-ne în această noapte plină de lumină, în bisericile ortodoxe, pentru a gusta, după cuvântul sfântului ierarh Ioan Gură de Aur, din ospățul credinței.
Paștele este punctul culminant al căii pline de chinuri a Mântuitorului, care s-a încununat cu suferințele și cu Jertfa de pe Golgota. Nu întâmplător, în textele sfinților părinți și în cele liturgice, Hristos este numit de multe ori „Cel care a pornit mântuirea noastră”. „Că v-am dat vouă pildă” (Ioan 13, 15), spune Domnul ucenicilor și ne cheamă pe toți să urmăm exemplul vieții Sale.
Dar cum putem fi asemeni Mântuitorului? Cum poate fi fapta noastră în raport cu realitățile vieții contemporane? Astăzi, când rostim acest cuvânt, în conștiința oamenilor apare imaginea unui luptător legendar, a unei personalități istorice sau a unui cunoscut erou din trecut. Însă sensul acestui act temerar nu este cel de a căpăta slavă zgomotoasă sau recunoaștere generală. Prin acest pas important, care este legat în mod absolut cu efortul interior și cu înfrânarea personală, avem posibilitatea să cunoaștem practic ce înseamnă dragostea adevărată și absolută; or jertfelnicia, care stă la temelia oricărui act temerar, este exprimarea supremă a acestui sentiment.
Domnul ne-a chemat să înfăptuim dragostea, întipărită într-o slujire dezinteresată în folosul aproapelui și mai ales în folosul celor care au cel mai mult nevoie de sprijinul nostru: celor suferinzi, celor bolnavi, celor singuri, celor disperați. Dacă această lege a vieții, care a fost exemplificată clar în viața Mântuitorului Însuși, va deveni o caracteristică a majorității, atunci oamenii vor fi cu adevărat fericiți. Or, slujind pe alții, omul câștigă incomparabil mai mult decât dă: Însuși Dumnezeu intră atunci în inima lui și prin comuniunea cu Harul Dumnezeiesc, se schimbă întreaga viață a omului. Așa cum nu este sfințenie fără trudă, precum nu este Înviere fără Golgota, tot așa și fără act temerar nu este posibilă transformarea moral-spirituală a personalității.
Iar atunci când actul temerar devine conținutul vieții nu doar a unui singur om, dar a întregului popor, când se urmărește tendința către cele cerești, se unesc inimile a milioane de oameni, gata să-și apere Patria lor, să păzească înaltele idealuri și valori, atunci au loc lucruri cu adevărat minuate, iar câteodată inexplicabile din punctul de vedere al logicii formale. Un astfel de popor capătă o putere duhovnicească enormă, care nu poate fi învinsă de niciun fel de năpaste sau dușmani. O dovadă a adevărului acestor cuvinte este Victoria în Marele război pentru apărarea Patriei, care a fost cucerită prin actul de bărbăție al poporului nostru. Aniversarea a 70 de ani a acestei date glorioase noi o celebrăm solemn în anul curent.
În mâhniri și în ispite, suntem chemați să păstrăm calmul și neînfricarea, or nouă ne sunt date mari și slăvite promisiuni de biruință asupra răului. Oare noi să fim cei care să ne pierdem curajul și să disperăm? Noi suntem Biserica lui Hristos, pe care, după cuvântul cel nemincinos al lui Dumnezeu, nici porțile iadului nu o vor birui (Matei 16, 18) și despre noi mărtusirește Revelația Dumnezeiască, ce vestește că „Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut” (Apocalipsa 21, 3-4).
Prin rugăciune vă doresc tuturor, Preasfințiți confrați arhipăstori, cinstiți părinți, dragi frați și surori, să aveți parte de putere duhovnicească și de tărie în credință, de pace și de dragoste neîntinată în Dumnezeul care a călcat moartea. Lăsându-ne pătrunși de lumina Învierii lui Hristos și împărtășindu-ne cu taina minunii pascale, să împărțim bucuria noastră triumfătoare cu cei apropiați și îndepărtați, mărturisind tuturor despre Mântuitorul Înviat din mormânt.
Fie ca în toate zilele vieții, să ne încălzească și să ne aline, să ne dăruiască adevărata bucurie a existenței și să ne inspire spre fapte bune, cordialele cuvinte ale bunevestirii pascale:
HRISTOS A ÎNVIAT!
ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
+CHIRIL, PATRIARHUL MOSCOVEI ȘI AL ÎNTREGII RUSII
Moscova
Învierea Domnului
Anul 2015
12/04/2015
Cuvânt de învăţătură în sfânta şi luminata zi a slăvitei şi mântuitoarei Învieri a lui Hristos, a părintelui nostru între sfinţi Ioan Gură de Aur
De este cineva binecredincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos şi luminat. De este cineva slugă înţeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-şi primească astăzi plata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea, cu mulţumire să prăznuiască. De a ajuns cineva după ceasul al şaselea, nicidecum să nu se îndoiască, pentru că de nimic nu se va păgubi. De a întârziat cineva până la ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se. De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci, darnic fiind Stăpânul, primeşte pe cel din urmă ca şi pe cel dintâi; odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas, ca şi pe cel care a lucrat din ceasul întâi; şi pe cel din urmă miluieşte, şi pe cel dintâi mângâie; şi aceluia plăteşte, şi acestuia dăruieşte; şi faptele le primeşte, şi gândul îl ţine în seamă; şi lucrul îl preţuieşte, şi voinţa o laudă. Pentru aceasta intraţi toţi în bucuria Domnului nostru; şi cei dintâi şi cei de-al doilea luaţi plata. Bogaţii şi săracii, împreună bucuraţi-vă. Cei care v-aţi înfrânat şi cei leneşi, cinstiţi ziua. Cei care aţi postit şi cei care n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi. Masa este plină, ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustaţi toţi din ospăţul credinţei; împărtăşiţi-vă toţi din bogăţia bunătăţii. Nimeni să nu se plângă de sărăcie, pentru că s-a arătat împărăţia cea pentru toţi. Nimeni să nu se tânguiască de păcate, pentru că iertarea din mormânt a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, pentru că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului; a stins-o pe dânsa Cel ţinut de dânsa. Prădat-a iadul Cel ce S-a pogorât în iad; umplutu-l-a de amărăciune, fiindcă a gustat din trupul Lui. Şi aceasta mai înainte înţelegând-o, Isaia a strigat: Iadul, zice, s-a amărât, întâmpinându-Te pe Tine jos. S-a amărât pentru că s-a stricat. S-a amărât pentru că a fost batjocorit. S-a amărât pentru că s-a omorât. S-a amărât pentru că s-a surpat. S-a amărât pentru că a fost legat. A primit un trup şi de Dumnezeu a fost lovit; a primit pământ şi s-a întâlnit cu cerul; a primit ceea ce vedea şi a căzut prin ceea ce nu vedea. Unde-ţi este, moarte, boldul? Unde-ţi este, iadule, biruinţa? Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit. S-a sculat Hristos şi au căzut demonii; a înviat Hristos şi se bucură îngerii; a înviat Hristos şi viaţa veşnică stăpâneşte; a înviat Hristos şi nici un mort nu este în groapă, căci Hristos, sculându-Se din morţi, începătură învierii celor adormiţi S-a făcut. A Lui este slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.
11/04/2015
Kiev attacca Donetsk... come previsto, al Venerdì Santo ortodosso
Tutti si aspettavano che anche il cessate il fuoco dei secondi accordi di Minsk venisse violato, dalla giunta che non ha mantenuto un solo impegno dichiarato (tranne quello di perseguitare i bambini del Donbass). Noi temevamo che il tradimento della parola si accompagnasse anche alla profanazione della fede religiosa, e così è stato: la nuova offensiva contro il Donbass è partita proprio al mattino del Venerdì Santo ortodosso. Il ricorso a questa piccineria strategica (da un paese che ha ormai cominciato a fare le liste di proscrizione dei suoi abitanti "a cui piace la Russia), unito al prevedibile fallimento della nuova offensiva militare, è un altro segno dei giorni contati del regime golpista.