Se știe că (printr-o regulă mai veche) dreptul de a deschide parohii și de a numi episcopi în Diaspora aparține în exclusivitate Bisericilor Autocefale, mai bine zis, Patriarhiilor. Acum două decenii în urmă, când în Italia au început sa se formeze primele parohii ortodoxe pentru cei veniți din R. Moldova, preoții noștri au avut oportunitatea să aleagă dintre trei jurisdicții ortodoxe canonice prezente în Peninsula Appenină: Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, Patriarhia Moscovei și Patriarhia Română.
Nu știu dacă cei de acasă duc o statistică a preoților moldoveni aflați în Italia, dar se pare că împărțirea pe Patriarhii ar fi următoarea: circa 50 parohii țin de Biserica Rusă, în jur de 15 parohii fac parte din Biserica Română și mai sunt circa 10 parohii care activează în cadrul Patriarhiei Constantinopolului. De fiecare dată alegerea a fost liberă si a aparținut preotului și comunității pe care o păstorește.
Așadar, cele 49 parohii și o mănăstire, administrarea cărora mi-a fost încredințată mie, jurisdicțional fac parte din Exarhatul Europei de Vest al Patriarhiei Moscovei, cu sediul la Paris. Mitropolit si Exarh fiind IPS NESTOR de Chersones. Se numesc “moldovenești”, deoarece sunt păstorite de preoți originari din R. Moldova și compuse preponderent din concetățenii noștri. Slujbele se oficiază după calendarul vechi, în limbile română (80%), slavonă (10%) și italiană (10%).
În afară de români moldoveni din Republica Moldova, Regiunea Cernăuți și Regiunea Odesei (Ucraina), în comunitățile noastre se regăsesc de asemenea creștini ortodocși ucraineni, gagauzi, ruși, beloruși, georgieni, sârbi, macedonieni etc, în parte cunoscători ai limbii slave bisericești.
|
