Sîntem în primă săptămînă a Postului Crăciunului cînd credincioşii încep să-şi cerceteze conştiinţele şi să se pregătească pentru spovedanie. Poate că cineva se ruşinează să mărturisească păcatele sale preotului duhovnic, poate că cineva se fereşte să fie cunoscut de duhovnic aşa cum este într-adevăr. Protoiereul rus Rodion Puteatin îi sfătuieşte pe unii ca aceştia să chibzuiască cum se vor simţi cînd le vor fi descoperite păcatele în faţa a milioane de oameni şi îngeri.
.jpg)
protoiereul Rodion Puteatin (1807-1869)
Fraţilor, cînd vă puneţi în gînd să vă mărturisiţi duhovnicului vostru, să aveţi intenţia fermă de a-I povesti tot ce ştiţi rău despre voi, să aveţi hotărîrea de a vă spovedi cu sinceritate fără scuze şi justificări. Voi vreţi ca duhovnicul din numele lui Dumnezeu să vă ierte greşelile; dar cum să vi le ierte, dacă voi nu I le descoperiţi pe deplin? Doriţi să vă vindecaţi de o boală a păcatului, dar cum să va tămăduiască doctoul duhovnicesc, dacă nu-I spuneţi clar şi deschis de ce boală suferiţi?
Vă este oarecum ruşine să-I deschideţi toate lucrurile voastre duhovnicului? Să vă fie ruşine să păcătuiţi, dar să recunoaşteţi păcatul nu trebuie să vă fie ruşine.
E greu acest lucru pentru tine? N-ai ce face. Păcatul doar atunci se iartă, cînd păcătosul va cunoaşte, va simţi greutatea acestuia pe conştiinţa sa. Cu cît îţi este mai apăsător şi mai ruşine la spovedanie, cu atît îţi va fi mai uşor după. Mai bine să te chinuieşti un cias, decît să te chinui toată viaţa, sau chiar o veşnicie. Păcatul e ca un şarpe, care nu încetează să sîsîie şi să te rănească, pînă cînd nu-l arunci afară din sufletul tău, adică pînă cînd nu-l vei spovedi. Cînd eu tăceam, - cîntă împăratul David,- oasele mele îmbătrînit-au de strigătele mele...am descoperit însă Ţie păcatul meu şi vina mea n-am ascuns-o; zis-am: "Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului"; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu. (Ps.31, 3-5).
Îţi este teamă ca duhovnicul să nu-şi schimbe părerea bună pe care o are despre tine, să nu se gîndească rău de tine, cînd te vei mărturisi şi vei recunoaşte toate slăbiciunile şi patimile tale? Nu-ţi fie frică, aceasta nu se va întîmpla niciodată. Duhovnicul este şi el om şi, posibil nu e mai puţin păcătos decît tine; el ştie din propria experienţă ce lucruri sînt în stare să facă oamenii. Cu cît îi vei deschide mai mult păcatele, cu atît mai rîvnitor se va ruga el Domnului pentru tine; cu cît mai sincer vei mărturisi slăbiciunile tale, cu atît mai bună va fi părerea lui despre tine pentru sinceritatea şi trezvia conştiinţei tale.
Dar, să zicem, vei ascunde păcatul tău de duhovnic, dar oare vei putea să-l ascunzi de Dumnezeu? Dumnezeu demult ştie toate păcatele tale, ştie cele mai tăinuite intenţii păcătoase. Şi atunci? În faţa duhovnicului te vei pocăi, vei apărea curat şi drept; dar în faţa lui Dumnezeu vei fi mîrşav, vei fi osîndit, vei fi condamnat şi respins de Dumnezeu şi Îngerii Lui, pentru aceia că te-ai ruşinat de un singur om – duhovnicul tău. Da, greu păcătuieşte cel care la spovedanie ascunde păcatele sale. El minte duhovnicului său. Şi în faţa unui om obişnuit este păcat să minţi, dar el îl minte pe Dumnezeu, iar a-l minţi pe Dumnezeu este o nebunie; unul ca acesta îşi acoperă păcatele cu un nou păcat.
De ce nu-i spune tot duhovnicului? Din mîndrie. Nu altceva decît mîndria îţi interzice să recunoşti, că eşti împovărat cu păcate grele, infame, josnice. Tu nu vrei, iţi este ruşine să recunoşti toate fărădelegile tale în faţa duhovnicului? Dar cum te vei simţi cînd păcatele tale vor fi descoperite, vor fi declarate la Judecata Înfricoşătoare în faţa milioanelor de oameni şi Îngeri? ...Uite atunci într-adevăr îţi va fi ruşine, atît de ruşine îţi va fi, încît vei ruga munţii şi dealurile să te ascundă de păcatele nemărturisite.
Aşadar, fraţilor, mărturisiţi-vă cu toată sinceritatea, descoperiţi tot ce ştiţi rău despre voi; arătaţi-vă aşa cum sînteţi în realitate; nu vă scuzaţi cu nimic şi nicidecum nu vă justificaţi. Amin.
|
