Parohia Creştină Ortodoxă

PAROHIA ORTODOXĂ DIN PATRIARHIA MOSCOVEI ÎN TORINO

Parohia ortodoxă din patriarhia Moscovei în Torino este creată în cinstea sfântului ierarh Maxim (sec. V) primul episcop a oraşului şi părinte a Bisericii. Pomenirea a sfântului ocrotitor se sărbătoreşte în ziua 8 iulie (25 iunie după stil vechi).

Parohia se află sub eparhia din Korsun, ca şi celelalte parohii a Patriarhiei Moscovei în Franţa, Italia, Elveţia, Spania şi Portugalia.

Parohia ia naştere din comunitate creată de către credinciosi italieni în anul 1993. La început existenţei sale nu-avea un sediu permanent, şi îşi găsea adăpost în diferite parţi a oraşului. În anul 2001, parohia se stabileşte în Biserica în cinstea lui Hristos Ispăşitor (foto), situată pe colina torineză.

Slujbele se săvârşesc după Tipicul bisericesc (complexul a regulelor bisericeşti despre ordine şi manieră a săvârşirii slujbelor) din Biserica Ortodoxă Rusă. Alegerea limbii de cult depinde de provenienţa credincioşilor. De cele mai multe ori slujbele se săvârşesc în limba italiană, slavonă şi română.

Majoritatea parohienilor este originară din Republica Moldova. O parte considerabilă sunt ucraineni, ruşi şi italieni, la fel şi credincioşi din Belorusia, România, fosta Iugoslavie, Gruzia şi Bulgaria.

După caracterul misionar, condus de Biserica Ortodoxă Rusă de secole, parohia noastră, pe lânga grija păstorală a credincioşilor ortodocşi în Piemonte şi Valle d’Aosta, încearcă de a organiza o comunitate locală, care s-ar dedica la mărturisirea  a Ortodoxiei în occident.

Organizând această parohie, ortodocşii italieni s-au distins nu numai ca creatori, dar şi ca primitori a credincioşilor care au venit în Italia.

Pentru toţi cei înteresaţi de viaţa parohiei, conducem o activitate de mijlocire culturală, şi lucrăm la traducerea textelor slujbelor şi imnografiei în limba locală.

Întrucât marturisirea Ortodoxiei este inseparabilă de tendinţa către dezvoltarea relaţiilor cu reprezentanţii ale confesiuni creştine, parohia noastră conduce un dialog activ privitor la adevărata credinţă cu creştinii de alt cult în Torino.

La propunerea de a săvârşi slujbe împreuna cu creştini neortodocşi suntem nevoiţi să refuzăm, deoarece practica aceasta aduce cu sine riscul minimalizmului din punct de vedere dogmatic şi simbolic. Dimpotrivă, noi invităm a cunoaşte rădăcinile creştine comune uitate, şi a ne familiariza reciproc cu bazele teologice şi practice bisericeşti. Pe lânga aceasta propunem de a organiza acţiuni comuni privitoare la primirea imigranţilor şi la integrarea lor în viaţa oraşului nostru.

După cum se ştie, una dintre problemele de bază a creştinismului este păstrarea vieţii comunităţii; pentru noi este un lucru dorit, dar în acelaşi timp şi anevoios: bisericile noastre sunt compuse din persoane de diferit nivel social şi cultural, dar care sunt separate în acelaşi timp şi de bariera lingvistică şi de mintalitate diversă.

Necatând la faptul că parohia nu este finanţată şi se menţine doar cu jertfele credincioşilor, noi nu putem uita de situaţia materială grea a multor imigranţi. Pe lânga grija duhovnicească, ne stăruim să-i susţinem şi material.