Secretariatul Universităţii „Babes-Bolyai” din Cluj, citat de hotnews.ro, anunţă că la Facultatea de Teologie Ortodoxă au mai rămas 22 de locuri bugetare vacante (din 93) şi se organizează o sesiune suplimentară de admitere. Aceasta înseamnă că în turul doi vor intra şi cei foarte slabi sau care nici nu şi-au dorit vreodată să facă teologia. Bineînţeles, nu e singura facultate în această situaţie, dar la Cluj chiar nu m-am aşteptat. Ce să mai zicem de Constanţa, Arad sau Târgovişte şi Piteşti? De la bun început trebuiau deschise doar 4-5 facultăţi bune în toată România, dar, ca de obicei, s-a preferat cantitatea în locul calităţii.
O veste şi mai proastă mi-a venit de la Facultatea de Teologie din Iaşi (unde în 1997-2001 am studiat şi eu). Deşi Facultatea evită să facă publice planurile de învăţământ pentru masterat, ruşinea a ieşit la iveală.
Ca să nu fiu acuzat (iarăşi şi neîntemeiat) de răutate la adresa Bisericii Ortodoxe Române, vă las singuri să vă expuneţi asupra acestor perle. Precizez doar că, prietenii m-au rugat să public eu aceste programe fotografiate cu telefonul, întrucât ei se tem de cenzură şi dictatură. Îi înţeleg, dar vă rog să mă înţelegeţi şi voi pe mine, că nu există nici o răutate la mijloc, ci doar indignare şi compasiune. Convingeţi-vă singuri, iar dacă sunteţi avizaţi, spuneţi-vă şi părerea…
Mici observaţii personale:
Bineînţeles, un masterat de 2 ani despre „familia creştină contemporană” sau amalgamul dubios de teologie, psihologie şi sociologie propus pentru specializarea „Comunicare şi consiliere psihologică şi spirituală” ridică foarte multe semne de întrebare. Dar îi las pe specialişti să se expună. Eu zic că nu se merită să pierzi timpul cu aşa ceva, mai ales că şansele ca însuşi PS Varlaam Ploieşteanul să vină să vorbească despre „familia în învăţătura patristică”, eu le calific ca fiind minime.
M-aş opri aici, dar am totuşi de spus ceva (legitim) despre liturgică. Marele profesor Viorel Sava îşi propune să vorbească masteranzilor despre: „Pregătirea preotului pentru slujirea Sfintei Liturghii, a Sfintelor Taine şi a ierurgiilor”. Aceasta – un an întreg, cu 2 ore de curs şi 2 de seminar în ambele semestre, şi cu examen de 8 credite (cu 3 mai multe decât însăşi teza de masterat). Mortal! La câţi „îîîîî” spune omul acesta pe minut, s-ar putea să nu-i ajungă nici doi ani pentru a-şi formula ideile măreţe, dar totuşi, acesta nu e subiect de studiu la master. Haideţi să fim serioşi! Această temă o poţi preda într-o singură oră la seminar şi o mai poţi aborda în treacăt la facultate, dar la masterat nici nu trebuie amintită, mai ales că aşa-numitele conferinţe preoţeşti tot despre asta sunt, chiar dacă fără rezultate. Ce-i cu pseudo-spiritualitatea asta? Cum poate rectorul unei Universităţi atât de prestigioase să aprobe aşa planuri de învăţământ? Tot părintele V. Sava mai are prevăzute şi 6 ore de „lecţii practice” despre spovedanie, care, cel mai probabil, nici nu vor avea loc, ci se va recomanda „Spovedania şi duhovnicia” lui Petre Vintilescu, care a fost „obligatorie” şi în anul IV de facultate. Aaa, da, cartea este din anul 1939… Dar staţi liniştiţi, că un alt mare profesor, decanul Ioan Vicovan, va recupera totul prin cursul său despre duhovnicii contemporani. Păcat ar fi să vă îndoiţi de abordarea ultra-ştiinţifică a acestui curs atât de serios, că doar nu ia omul banii degeaba…
Deşi am absolvit această facultate ca şef de promoţie (cu media 9,93), îmi este ruşine de halul în care a ajuns. Acum 15 ani era totuşi altfel şi nu m-am gândit că voi ajunge vreodată să scriu aceste rânduri (mai ales că ne-au obligat să dăm şi un jurământ că „nu vom păta bunul nume al facultăţii”). Eu chiar sunt mulțumitor lui Dumnezeu şi profesorilor care m-au învăţat, dar şi statutului român care mi-a dat bursa de studii. Totuşi, îmi este milă de studenţi şi de acei câţiva profesori buni care îşi pătează ei înşişi bunul nume, acceptând astfel de „programe”.
Deci, dragi studenţi! Apucaţi-vă şi citiţi singuri cărţi serioase şi nu vă luaţi după aceşti presudo-profesori care n-au scris nimic serios la viaţa lor. Nu vă pierdeţi timpul, puterile şi banii ascultând balivernele lor, ci arătaţi-le că vreţi ceva serios. Şi dacă ei nu sunt capabili să vă dea, să se retragă la coliva din parohie, că se vor găsi alţii care să le predea mult mai bine…
Iar dacă chiar vreţi să faceţi teologie serioasă, închideţi-vă conturile de facebook şi nu neglijaţi limbile străine.
|
