Rubrica

 

Informații despre parohia în alte limbi

Mirrors.php?cat_id=27&locale=ro&id=205  Mirrors.php?cat_id=27&locale=ro&id=602  Mirrors.php?cat_id=27&locale=ro&id=646  Mirrors.php?cat_id=27&locale=ro&id=647  Mirrors.php?cat_id=27&locale=ro&id=4898 
Mirrors.php?cat_id=27&locale=ro&id=2779  Mirrors.php?cat_id=27&locale=ro&id=204  Mirrors.php?cat_id=27&locale=ro&id=206  Mirrors.php?cat_id=27&locale=ro&id=207  Mirrors.php?cat_id=27&locale=ro&id=208 
Mirrors.php?cat_id=27&locale=ro&id=3944  Mirrors.php?cat_id=27&locale=ro&id=7999  Mirrors.php?cat_id=27&locale=ro&id=8801  Mirrors.php?cat_id=27&locale=ro&id=9731  Mirrors.php?cat_id=27&locale=ro&id=9782 
Mirrors.php?cat_id=27&locale=ro&id=11631         
 

Calendar Ortodox

   

Școala duminicală din parohia

   

Căutare

 

In evidenza

04/10/2023  Scoperte, innovazioni e invenzioni russe  
14/03/2020  I consigli di un monaco per chi è bloccato in casa  
11/11/2018  Cronologia della crisi ucraina (aggiornamento: 3 febbraio 2021)  
30/01/2016  I vescovi ortodossi con giurisdizione sull'Italia (aggiornamento: 21 dicembre 2022)  
02/07/2015  Come imparare a distinguere le icone eterodosse  
19/04/2015  Viaggio tra le iconostasi ortodosse in Italia  
17/03/2013  UNA GUIDA ALL'USO DEL SITO (aggiornamento: aprile 2015)  
21/02/2013  Funerali e commemorazioni dei defunti  
10/11/2012  Naşii de botez şi rolul lor în viaţa finului  
31/08/2012  I nostri iconografi: Iurie Braşoveanu  
31/08/2012  I nostri iconografi: Ovidiu Boc  
07/06/2012  I nomi di battesimo nella Chiesa ortodossa  
01/06/2012  Indicazioni per una Veglia di Tutta la Notte  
31/05/2012  La Veglia di Tutta la Notte  
28/05/2012  Pregătirea pentru Taina Cununiei în Biserica Ortodoxă  
08/05/2012  La Divina Liturgia con note di servizio  
29/04/2012  Pregătirea pentru Taina Sfîntului Botez în Biserica Ortodoxă
 
11/04/2012  CHIESE ORTODOSSE E ORIENTALI A TORINO  
 



Pagina principală  >  Documente  >  Sezione 3
  Pregătirea pentru Sfânta Împărtăşanie

Seminarul pastoral desfăşurat la mănăstirea Sfântului Daniel din oraşul Moscova  la 27 decembrie 2006

Clicca per SCARICARE il documento come PDF file  
Răspândește:

Seminarul pastoral consacrat pregătirii pentru Sfânta Împartaşanie s-a desfăşurat la mănăstirea Sfântului Daniel din oraşul Moscova

Moscova, 29 decembrie 2006 (Blagovest-Info)

 

Masa rotundă “Pregătirea pentru Sfânta Împărtăşanie: practica istorică şi actualele accese pentru rezolvarea problemei” s-a desfaşurat la 27 decembrie 2006 în Mănăstirea Sfântului Daniel din Moscova. La discuţia unei dintre cele mai mari probleme din viaţa actuală a bisericii a luat parte cunoscuţii păstori moscoviţi: protoiereii Vladislav Sveşnicov, Vladimir Vorobiov,  Dimitrii Smirnov, Vsevolod Ciaplin, Nicolai Balaşov, Alexei Uminschii, Alexandr Marcencov.

Lucrul mesei rotunde fost preşendenţiat sub conducerea episcopului Marc (Golovcov). Discuţia a fost dusă de Egumenul Petru (Meşerinov) directorul şcolii a Serviciului Tineretului la centrul patriarhal de dezvoltare duhovnicească a copilor şi tineretului, şi preotul unei parohii de la periferiile Moscovei.

din stânga: Arhimandritul Alexei (Policarpov), episcopul Marc (Golovcov), egumenul Petru (Meşerinov).

Înainte de a începe lucrul conferinţei stareţul manăstirei Sf. Daniel, arhimandritul Alexei (Policarpov) a dat citire mesajului transmis participanţilor din partea Patriarhului Alexei al II-lea, conţinutul căruia mărturiseşte despre marea importanţă pe care o acordă Întâi Stătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse problemelor de renaştere liturgică şi formaţiunii “condiţiilor sănătoase de pregătire pentru Sf. Împărtaşanie”.

“Preoţii, parohii bisericilor şi părinţii duhovnicesti au responsabilitate enormă: De o parte se tratează de a nu ofensa sfinţenia sfintelor taine, de altă parte de a nu îndepărta persoanele de la comunicarea cu biserica de la viaţa euharistică, de la propria mântuire din pricina unui rigorism eccesiv şi nejustificat,” spune mesajul.

Toţi partecipanţii la conferinţa unanim au observat că tema actuală este “de o importanţă vitală pentru fiecare crestin”, dar discutarea ei ”demult s-a copt” duca cuvintele episcopului Marc. A fost propusă în discuţie întrebarea destre deasa Împărtăşanie, despre strânsa legătura a acesteia cu pratica bisericească a fiecăruia, despre postul euharistic şi mărturisirea în cazul desei Împărtăşiri, despre pravila de rugăciune pentru pregătirea şi alte întrebări actuale.

La început egumenul Petru (Meşerinov) a concretizat că problematica discuţiei trebuie să fie bazată pe exemple, care se confruntă fiecare preot. După cuvintele lui, timp de 10-15 ani de renaşterea bisericii ortodoxe din Rusia s-a format o generaţie de credincioşi care permanent şi benevol iau parte la cele sfinte, însă normele pregătirii pentru sfânta Împărtăşanie stabilite în biserica noastră: Postul de 3 zile, pravila de rugăciune voluminoasa, mărturisirea individuală obligatorie, “constituie un obstacol pentru deasa împărtaşanie”.

Numeroşi părinţi duhovniceşti ar putea micşora pregătirea însă nu se hotărăsc să o facă din causa de a nu strica tradiţia. După cuvintele egumenului Petru, se duce foarte bine evidenţa procesului când omul “după o dorinţă mare” se loveşte de reguli şi norme care-l duc la melancolie, indiferenţă şi în unele cazuri chiar la îndepărtarea de la Sfânta Biserică. Întreaga îndeplinire a pravilei constituie o problemă enormă pentru studenţi, călători, pelerini. Nu e un secret pentru nimeni că “în jumătate din bisericile din Moscova nu se împărtăşesc credincioşii în perioda de după Crăciun ne mai vorbind despre săptămîna luminată de după Paşti...”

Dacă ar fi să luam  euharistia ca “cel mai mare dar”, nu trebuie admis  că pregătirea  către euharistie să fie ca “cumpărarea unui bilet pentru care trebuie să lucrezi ca să-l cumperi”.

Sunt unii preoţi care pun accentul mai mult pe pregătirea care trebuie făcută decît pe morala evanghelică. Situaţia se complică mai tare cu  manifestare aşa-zisei “forme de clericalism”: preoţii nu postesc înainte de împărtăşanie, dar de la mereni cer, ceea ce întroduce un “dublu standart în unicul Trup al lui Hristos”.

Episcopul Marc a fost de acord că ultima chestie aduce “o deprindere spre făţărnicie” şi distruge relaţiile dintre duhovnici şi creştini. Tradiţia postului de 3 zile şi a mărturisirii obligatorii înainte de împărtăşanie ne-a rămas din perioada Sinodală cînd se împărtăşeau o dată sau două ori pe an. Acum însă pe doritorii de a primi cele sfinte mai des îi condamnăm “la postul permanent, ceea ce nu toţi o pot suporta”, aducînd o influenţă negativă în viaţa duhovnicească a bisericii. Mărturisirea – este ceva foarte important a accentuat episcopul şi a amintit că în orient nu există practica permanentă mărturisirii înainte de fiecare împărtăşanie şi nici nu toţi preoţii sunt autorizaţi de a mărturisi şi a citi rugăciunea de dezlegare. Însă în Rusia s-a format o altă tradiţie, de o parte aceasta este foarte important cînd sunt mulţi oameni, “puţini cunoscători ai teologiei”, însă pe altă parte în biserica noastră există diferite accesuri, cîteodată destul de extravagante. Pentru aceasta este foarte important de examinat într-un mod consiliar practica formată, evitînd în acelaşi timp “mişcările spontane”.

O notă informativă a principalelor etape istorice care a cunoscut pregătirea euharistică a fost prezentată de Alexandru Bojenov. Colaboratorul centrului patriarhal de dezvoltare duhovnicească a copiilor şi tineretului. Cum se ştie, biserica antică cunoaşte practica împărtăşaniei săptămînale, care avea ca principala cerinţă viaţa trăită după Sfânta Evanghelie şi împăcarea cu aproapele. “Postul euharistic” trebuia ţinut numai în perioada postului cu toate că aceasta nu era obligatoriu în timpurile apostolice. În primele veacuri ale creştinismului, nu era cunoscută mărturisirea individuală, cu excepţia păcatelor de moarte, cînd omul trebuia să se pocăiască în public, şi de multe ori ca  pedeapsă era oprit de la euharistie pe un oarecare timp. Se spunea că omul apropiindu-se de Sfânta Împărtăşanie trebuie să-şi cerceteze singur conştiinţa. La întrebarea despre curăţenia trupească a celor  ce se apropie de euharistie (femeile în timpul ciclului menstrual, după naştere ş.a.) de diferiţi ierarhi era permis în mod diferit.  Începînd cu perioada constantiniană situaţia se schimbă: Sfinţii părinţi al secolului IV deja recomandă împărtăşania rară, obiceiul mănăstiresc de mărturisire a gîndurilor încetişor este trecut în rîndul mirenilor.

În Rusia în perioada veacurilor X şi XII, mărturisirea tainică o apasă pe cea publică, la începutul secolului XII în obicei întră pocăinţa obligatorie cu marele post, ascultarea obligatorie de duhovnic.

Din secolul al XIV-lea mărturisirea se face de patru ori pe an, adică în timpul posturilor: Postul Mare, Pstul Sfinţilor Apostoli Petrul şi Pavel, Postul Adormirii Maicii Domnului şi Postul Crăciunului. Începînd cu secolul al XVI-lea, în biserică se întroduce pravila de rugăciune înainte de împărtăşanie şi celelalte reguli care s-au păstrat pînă în ziua de astăzi. În perioada sinodală trebuie amintit rolul particular al Sfîntului Ioan de Cronştadt, cu mărturisirile deobşte care erau cunoscute în întreaga Rusie şi care cea mai mare importanţă o punea pe pregătirea launtrică şi curăţenia inimii, nu pe citirea rugăciunilor. A. Bojenov presupune că această practică a dat rezultatele sale în timpul prigoanelor bisericii în secolul al XX-lea.

Preoţii Vsevolod Ciaplin, Nicolai Balaşov, Alexandr Marcencov

Apoi participanţii au ascultat cu mare atenţie nota informativă pregătită de protoierei Nicolai Balaşov despre practica bisericilor locale.

E clar faptul că aceste tradiţii pot fi diferite în diferite biserici dar totodată şi într-o singură biserică. De exemplu: în biserica greacă cei care se împărtăşesc rar postesc o perioadă de timp înainte de împărtăşanie, în dependenţă de starea sănătăţii, dar pentru cei care se împărtăşesc des, se recomandă de a păzi doar cele patru posturi obşteşti. Mărturisirea nu este amestecată cu Liturghia şi nu este o condiţie obligatorie pentru împărtăşanie. Pentru mărturisire este aşezată o zi anumită din timpul săptămînii. Împărtăşania şi mărturisirea sunt separate cîteodată într-atît că pelerinii în mănăstiri pot mai întii să se împărtăşească, apoi să meargă în chilii aşteptînd mărturisirea. Ca regulă mirenii sunt admişi la euharistie dacă nu au păcate grele. Pravila de rugăciune este de a citi canonul de pocăinţă şi rugăciunile înainte de împărtăşanie. Celelalte canoane sunt datori să le citească numai călugării. Pentru femei în perioada ciclului menstrual nu se recomandă să se împărtăşească, însă nu există alte restricţii de a partecipa la Sfânta Liturghie, de a venera sfintele icoane, de a primi anafura şi agheazma, ş.a.

Tot aceasta în privinţa femeilor spune şi Patriarhul Serbiei, Pavel. În biserica serbă nu există o formă unică, totul depinde de aceea unde a învăţat preotul parohiei. Absolvenţii facultăţii teologice din Grecia acceptă tradiţiile bisericii greceşti, dar preoţii scolii ruseşti socot mărturisirea ca ceva obligatoriu înainte de împărtăşanie, dar în perioada cînd nu este post mulţi dintre ei nu recomandă Sfânta Împărtăşanie.

În Bulgaria pînă nu demult mirenii se împărtăşeau foarte rar, ca regulă, în timpul posturilor. Pe participanţii conferinţei i-au numit „tabloul simplu” descris de Părintele Nicolai: preotul zice în glas „Cu frică de Dumnezeu şi cu credinţă sa va apropiaţi”, scoţind ceaşa cu Sfintele Daruri o arată poporului şi o duce înapoi pe Sfînta Masă fiind puţini cei care primesc Sfintele Daruri.  În prezent în Bulgaria – este perioada renaşterii liturgice: numărul celor ce se împărtăşesc creşte, iar duhovnicii le ies în întimpinare.

În Biserica Ortodoxă în America pînă nu demult slujitorii bisericeşti se bazau pe recomandările „mărturisire şi împărtăşanie” raportate de protoiereul Alexandru Şmeman la Sinodul Bisericii Ortodoxe din America din anul 1972. Însă acum această recomandare de a se împărtăşi o data în lună şi chiar la dorinţa de a primi euharistia mai des se cere autorizaţie specială de la duhovnic, este o specie de anahronism şi pentru Biserica Ortodoxă din America şi pentru noi. Pe situl oficial al Bisericii Ortodoxe din America părintele Nicolai Balaşov a găsit recomandarea de a se pune de acord cu duhovnicul despre frecvenţa împărtăşeniei şi legătura dintre mărturisire şi împărtăşire. Cu binecuvântarea duhovnicului se poate de împărtăşit la fiecare liturghie. Pentru aceaste persoane care se împărtăşesc des este de ajuns doar posturile obşteşti, pentru puţini post de o săptămîna sau de trei zile.

Fiecare partecipant a povestit despre ce fel de practica s-a format în parohia sa, dar mai întii rectorul universităţii ortodoxe Sf. Tihon, protoiereul Vladimir Vorobiov, a propus să se analizeze întrebările despre aceea, cine, cum şi cu ce fel de acces poate să se împărtăşească în cadrul obştii euharistice la renaşterea căreia şi trebuie acum de îndreptat toată silinţa. Pentru aşa obşte ”unde este duhovnic care trebui să cunoască în deaproape totate probleme vieţii duhovniceşti al fiecărui reprezentant al obştii” nu sunt acceptabile accese care s-au format istoriceşte pentru o viaţă cu totul diferită cînd obştea euharistică în genere a lipsit de viaţa bisericească. Dar în acelaşi timp nu se poate mecanic de luat practica din bisericile orientale unde în primul rînd tradiţia nu s-a întrerupt şi în al doilea rînd s-a format în ţări  mici. De exemplu, Acum în Grecia, trăiesc 9,5 milioane de oameni, ei au peste o mie de mănăstiri şi un număr mare de biserici, 70 episcopii, aceasta este viaţa normală a bisericii ortodoxe în orient. Particularitatea Rusiei însă constă în aceeia că este o ţară mare, aici unui  episcop îi revin foarte multe mii de credincioşi. Această inevitabilă depărtare a episcopului de poporul bisericesc este un absolut fără sens din punctul de vederea bisericii antice, şi aceasta tot trebuie de luat în consideraţie în noile noatre condiţii. După părerea părintelui Vladimir drumul corect trebuie să-l arăte bisericii noastre – Soborul care ar aduce în regulă viaţa noastră, din păcate aşa sobor noi pînă cînd nu avem şi cred că nu poate să fie pentru că nu sîntem pregătiţi pentru aceasta. Fiecare decizie trebuie fondată pe experienţa bisericii. De aceea acum este timpul inevitabilului pluralism cînd ”fiecare duhovnic este obligat de a găsi propriul său răspuns”. Este necesar de acceptat acest pluralism pentru ca sa nu fie aceste interdicţii. Acum este timpul căutărilor, a accentuat părintele Vladimir. Rezultatele acestei căutări în diferite parohii pot să fie presentate după 2 întrebări fundamentale hotărîte în cursul acestei conferinţe.

preoţii Vladimir Vorobiov şi Dimitri Smirnov

Frecvenţa Sfintei Împărtăşanii, pregătirea pentru ea şi postul euharistic.

În comunitatea părintelui Vladimir practica desei Împărtăşanii răsare din tradiţia instaurată de preotul Vsevolod Şpiler. ”Dacă omul păzeşte poruncile lui Dumnezeu, posturile, sărbătorile, se roagă – nu este nici un obstacol pentru împărtăşirea săptămînală. La noi este o prectică uşoară de pregătire pentru aşa tip de credincioşi: ei trebuie să urmeze numai posturile obşteşti, dar sîmbăta să nu mai mănînce carne, citirea tuturor canoanelor tot nu este necesară. Obligatorie este citirea rugăciunilor înainte de împărtăşanie”, a povestit părintele Vladimir. El a subliniat necesitatea accesului individual al preotului care în obştea sa cunoaste membrii ”maturi” şi ”noi-născuţi” pentru care pregătirea pentru împărtăşire se petrece într-un mod diferit, pentru euharistia să nu devină pentru aceştea ca o formalitate sau ca un medicament. O atenţie particolară se acordă  familiilor cu mulţi copii care sunt destul de multe în parohia noastră. Să ceri îndeplinirea tuturor regulilor de la o femeie care îndeplineşte un adevărat act de eroism, ducînd pe spatele său o casa de copii, ar fi ceva fără de omenire. În aşa situaţie parohul este gata să le împărtăşească fără nici o pregătire.

p. Alexei Uminschii, Alexandr Bojenov

Părintele Alexei Uminschii a povestit: ”Eu sfătuiesc o împărtăşanie deasă dar nu impun la nimeni la aceasta ca să nu limitez duhul libertăţii, nici noii începători nu fac excepţii.” Pentru cei care urmează regulat Sfânta Biserică, posturi speciale în afară de cele obşteşti nu se recomandă nici chiar carnea de a o exclude sîmbăta nu cer – mai bine să se abţină de a privi televizorul. Pentru Sfânta Împărtăşanie spune Părintele Alexei trebuie de uşurat accesul altfel se întimplă multe obstacole nefondate pentru euharistie. Însă este un acces foarte uşor pentru botez şi cununie, unde într-adevăr ar fi nevoie de pregătire destul de serioasă. Împărtăşania familiară este necesară pentru că familia este ”mica Biserică”, neuitându-ne la cei care întârzie la Sfânta Liturghie.

Protoiereul  Dimitri Smirnov a propus următoare schemă de a posti înainte de împărtăşanie. Cine se împărtăşeşte o data pe an -  trebuie să postească o lună înainte de împărtăşanie, cine o dată pe lună -  să postească o săptămînă, cine săptămînal – ajunge posturile obşteşti, însă fără carne sămbăta, ”ţinînd contul atitudinii pentru carne a poporului – de nu a strica obiceiul”. Aceleaşi cerinţe şi în Săptămîna Luminată, în timpul căreia după canoanele bisericeşti împărtăşania este obligatorie – a subliniat părintele Dimitri. Duhovnicul este important deasemenea a şti, că primirea orcăror medicamente (nu a vitaminelor) deloc nu este un obstacol pentru primirea împărtăşaniei. Preotul opreşte temporar de la Sfînta Euharistie numai pe cei care sunt deprinşi a se împărtăşi des, însă nu pe cei care vin o data în an. Acestor oameni, dar ei sunt aproximativ 15%, trebuie să ne stăruim să le dam totul mai ales celor veniţi pentru prima oară şi cu pocăinţă sincera. Pe aceştia nu numai că se poate dar şi trebuie de împărtăşit, chiar dacă nu sunt pregătiţi şi nu ştiu nimic, trebuie de lămurit cum e necesar de pregătit de acum înainte şi de spus că prima dată biserica îi primeşte fără pregătire ca pe fiul cel pierdut. Părintele Dimitrii refusă de a împărtăşi pe cei care trăiesc în căsătorie civilă sau în concubinaj lămurindu-le cu blîndeţe importanţa cununiei religioase.

Mărturisirea

În biserica părintelui Alexei Uminschii pentru acei care ”sunt pe picioarele lor” mărturisirea înainte de fiecare împărtăşanie nu este obligatorie, este de ajuns binecuvîntarea părintelui duhovnicesc. Pe începători însă el îi binecuvîntează să se mărturisescă des, considerînd că deasa mărturisire şi îndrumările duhovnicului au o mare valoare de catehism. Mărturisirea se petrece în biserică o dată pe săptămînă după slujba de seră, după nevoia lăuntrică a credinciosului.

Părintele Dimitri Smirnov crede că este de ajuns să te mărturiseşti în timpu săptămînii, înainte de sărbătorile mari, fiind deajuns „dacă în timpu acesta nu ai ucis pe nimeni”. Este forte convenabilă forma mărturisirii în scris, mai ales pentru credincioşii care vin permanent. El nu vede nici un obstacol de a se mărturisi la un alt duhovnic, de exemplu în timpul unui pelerinaj. Însă uneori, înterzice unor dintre fii săi duhovniceşti de a se mărturisi la mănăstiri; după observările sale, întîlnirile cu oarecare ”tiner stareţ” aduc la urmări grave.

Părintele Vsevolod Ciaplin presupune că încet încet vom scoate ideile greşite despre legătura dintre mărturisire şi împărtăşanie. Însă mărturisirea nu trebuie să dispară, trebuie totuşi regulată, pentru ca să nu se întimple ca şi la catolici, unde marea majoritate a credincioşilor se mărturisesc în copilărie şi apoi înainte de moarte.

O altă extremă este abuzul de mărturisiri cînd unii doresc să se mărturisească foarte des şi detailat. Aceasta este „ un teren al iluziilor spirituale”; se poate elabora îndreptări pastorale cu privire la practica împărtăşirii diferitor credincioşi, de exemplu cei permanenţi şi conştienţi pot fi admişi după binecuvîntarea de la mărturisirea obştească şi rugăciunea de dezlegare. Însă într-un oraş mare preotului îi este greu să cunoască toţi credincioşii. Principalul – mărturisirea să nu fie formală, ci baza principală din starea duhovnicească a omului. ”Trebuie mai mult să vorbim despre mărturisire, nu numai ca despre o scrisoare dar ca o stare duhohnicească, o curăţenie a inimii, împăcare cu aproapele, conştiinţa pregătirii de cercetarea greşalelor, dar nu numai de enumerarea lor”, explică părintele Vsevolod.

Experienţa pastorală a părintelui Vladimir Vorobiov convinge, dacă s-o oblige în fiecare săptămînă de a petrece taina pocăinţei aceasta ar aduce perversiuni duhovniceşti. Niciodată şi nicicînd aşa ceva în istorie nu a fost, afirmă dânsul. Mai mult ca aceasta, fisic nu este posibil de a mărturisi toţi membrii obştii, unde sunt mai mult de o mie de persoane, de aceea cerinţa formată a mărturisirii obligatorii înainte de împărtaşanie este irealizabilă. Mărturisirea de obşte – nu este soluţia cea mai bună: acum că nimeni nu mai petrece mărturisirea de obşte ca Părintele Ioan de la Cronştadt mărturisirea de obşte se reduce în general la o formală citire a unei  liste cu păcate şi taina pocăinţei nu se petrece. Însă în acelaşi timp – nu se poate de permis ca să se apropie de ceaşă toţi fără nici un control „direct de la gară” pentru a nu se permite necinstirea Sfintelor Taine.

Părintele Vladimir propune să ne întoarcem la practica antică a binecuvîntării prealabil la euharistie: preotul parohiei ştie cine poate fi admis prin rugăciunea de dezlegare. Acei însa care vin pentru prima dată sau cu păcate grele, trebuie să-i motivăm ca să ia parte la taina pocăinţei, neamestecînd în acelaşi timp mărturisirea cu Liturghia.

Părintele Valerian Crecetov discutînd cu părintele Vladimir a remarcat că mărturisirea de obşte cîteodata poate să fie foarte eficientă. El a subliniat deasemena riscul unui scandal ce se poate întîmpla în urma unei diferenţieri între cei care trebuie să postească înainte de euharestie şi cei pentru care nu este obligator lucrul acesta. Reguli trebuie să fie, fără ele totul se va distruge, nu trebuie însă de uitat principalul: trebuie să cerem ca herul Domnului să îndrumeze pastorii pe calea cea dreaptă.

Pe Părintele Vladislav Sveşnicov îl neliniştesc desele schimbări a tainei pocăinşei cu o chestiune psihologică sau cu o mărturisire „de tip legal”.

Protoiereul Vladimir Vorobiov de asemenea a vorbit despre schimbarea tainei pocăinţe cu întălnirea cu preotul, pentru aceasta e necesar de a găsi un alt timp potrivit.

preoţii Valerian Crecetov şi Vladislav Sveşnicov

Făcînd bilanţul seminarului pastoral mulţi partecipanţi au notat binefacerea discuţiei în duhul fraternităţii. Pentru episcopul Marc este important că tema aceasta esenţială a fost discutată la forum pe care nici unul nu-l poate învinovăţi în modernism. Pe scurt, un real început al unui consiliu, considera Dumnealui.

Arhimandritul Alexei (Policarpov) a propus de formulat concluziile acestei discuţii pentru episcopat care cunosc bine această problemă. S-a decis de elaborat un proiect: ”Ghidul creştinului doritor de a se apropia de Sfînta Ceaşă pentru a se împărtăşi cu Tainele de viaţă făcătoare a Lui Iisus Hristos” şi de înmînat textul episcopilor, părintele Nicolae Balaşov propune că discutarea întrebărilor din cadrul seminarului trebuie continuată. Episcopul Marc a expus speranţa că această discuţie ar putea deveni fundamentală în viaţa bisericii noastre.

Iulia Zaiţeva

Agenţia de informaţie religioasă Blagovest-Info

29/12/06.

Răspândește:
Pagina principală  >  Documente  >  Sezione 3