Mânat de propriile căutări şi trăiri, precum şi de îndemnul şi încurajările mai multor preoţi şi prieteni, deja de peste 10 ani lucrez la un proiect misionar de redactare a textelor liturgice. Cu ajutorul lui Dumnezeu, acum a ieşit de sub tipar prima ediţie a unui Liturghier Misionar, care este menit să-i ajute în primul rând pe preoţi, dar şi pe studenţii la teologie şi pe simplii credincioşi să înţeleagă locul şi sensul fiecărui element liturgic din slujbele Vecerniei, Utreniei şi a Liturghiei. O asemenea abordare a slujbelor ortodoxe există deja de mai mult timp în diaspora ortodoxă şi aceasta nu este nici pe departe o inovaţie sau o trădare a Tradiţiei Bisericii, ci o înţelegere a priorităţii „duhului” faţă de „literă”, şi o ştergere a prafului sau a fumului (deja alergic) ce s-a depus peste textele liturgice. Conform hotărârilor Sinodului VII Ecumenic, dacă chipul unei icoane nu mai este clar şi nici nu poate fi restaurat, acea icoană trebuie scoasă din uzul liturgic, pentru că nu-şi mai împlineşte rostul iniţial; în cel mai bun caz ea devine piesă de muzeu. O abordare asemănătoare Biserica a avut-o şi faţă de slujbe şi textele liturgice, deşi, întotdeauna au existat oameni care consideră că şi icoanele, şi slujbele, chiar dacă nu mai sunt înţelese şi desluşibile, trebuie lăsate neatinse, deşi însăşi această neatingere nu înseamnă conservare, ci ignoranţă, care lasă să se adune şi mai mult praf sau fum… Deci eu nu am făcut altceva decât să şterg praful şi să restaurez chipul unor elemente liturgice devenite neclare sau lipsite de sensul lor primar.
Principiile de lucru la Liturghierul Misionar au fost enunţate şi în Introducerea acestei cărţi, pe care o redăm mai jos:
În „Concepţia misionară a Bisericii Ortodoxe Ruse” din 27 martie 2007, una din metodele misionare ale Bisericii este numită „liturghia/slujba misionară”, adică Liturghia şi Laudele la care rugăciunile preotului se citesc în voce, iar la nevoie, preotul face unele pauze în timpul slujbei, pentru a veni cu unele explicaţii catehetice. Cu mult înainte de această hotărâre sinodală, şi nu doar în Biserica Rusă, preoţii au simţit nevoia unei astfel de „Liturghii misionare”, dar în lipsa unei rânduieli oficiale, fiecare slujea cum credea că e mai bine. Asistând personal la unele din aceste slujbe, conştiinţa mea de preot şi „liturgist” a cunoscut stări şi de admiraţie, dar şi de dezamăgire. Cu greu însă m-am lăsat convins să elaborez o rânduială „avizată”, care să-i ajute şi pe cei mai puţin iniţiaţi.
Prin urmare, acest Liturghier reprezintă o versiune de probă a unui proiect de reeditare a textelor liturgice în conformitate cu vechile rânduieli şi practici ale Bisericii, adaptate la realităţile şi necesităţile misionare ale timpului şi locului în care trăim şi slujim, după o minuţioasă cercetare a istoriei şi textologiei rânduielilor liturgice. Fiecare element sau text liturgic menţionat aici, fie el şi cel mai neînsemnat sau necunoscut, are cel puţin o mărturie istorică în bogata Tradiţie a Bisericii – acesta fiind principalul criteriu după care am lucrat.
Rugăciunile preotului au fost plasate la sfârşitul ecteniilor, înainte de ecfonise, aşa cum au fost ele concepute, deşi unele au rămas să fie citite în taină (la Vecernie sau la Utrenie), întrucât rugăciunile provin din rânduiala Catedralei din Constantinopol, unde Vecernia şi Utrenia avea o cu totul altă rânduială şi nu corespunde numărului de ectenii şi cântări de acum.
Explicaţii detaliate privind unele modificări realizate, în special la Liturghie, se pot găsi, conform paginilor indicate, în cartea „Liturghia Ortodoxă, istorie şi actualitate” (abreviat: LOIA), ediţia a II, Sophia, Bucureşti 2013. Pentru cei care nu au studiat acest tratat istorico-liturgic le va fi mai greu să înţeleagă unele schimbări pe care le vor întâlni în rânduiala de faţă.
Acest Liturghier nu se vrea a fi un substitut sau o corectare a Liturghierului oficial, ci reprezintă doar o formă de redactare, care-i poate ajuta pe unii preoţi şi credincioşi să înţeleagă mai bine sensurile adânci ale cultului ortodox. Cu binecuvântarea chiriarhului, rânduiala propusă aici poate fi folosită în cult, iar elementele care aici lipsesc, vor fi preluate din Liturghierul oficial.
***
Cuprinsul acestei cărţi este şi el interesant şi oarecum diferit faţă de Liturghierul clasic (oficial). Aici, pe lângă Liturghia Darurilor Înaintesfinţite unită cu Vecernia avem şi o Liturghie specială a Darurilor Înaintesfinţite unită cu Obedniţa, pentru a putea fi săvârşită în prima jumătate a zilei. De asemenea, am diortosit şi editat Rugăciunile [din spatele] Amvonului pentru principalele sărbători şi zile speciale ale anului liturgic. În Anexă am editat şi Antifoanele zilnice ale Liturghiei, uitate în tradiţia liturgică românească, precum şi unele comentarii mai extinse care justifică şi explică anumite modificări făcute în textul liturgic.
Cartea, tipărită cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, mitropolitul Chişinăului şi al Moldovei, este adresată tuturor clericilor şi credincioşilor vorbitori de limbă română, şi sper din tot sufletul ca această ediţie, evident perfectibilă, să fie luată în seamă de editorii Liturghierului oficial al BOR sau, cel puţin, să genereze discuţii academice constructive privitoare la editarea noilor cărţi de cult.
În curând cartea se va vinde în mai multe librării bisericeşti din Republica Moldova şi România, dar vor putea fi comandate şi în străinătate. Precizăm că acest Liturghier are 300 de pagini în format A5, are coperţi groase, învelite în piele, este tipărit în două culori: negru şi roşu, şi are două semne de carte.
Pentru detalii privind achiziţionarea cărţilor în Moldova şi România vă puteţi adresa la adresa de email: shoping.cartereligioasa@gmail.com sau pe viber la numărul: 0037368202508.
Pentru a achiziţiona cartea în Europa Occidentală şi America, puteţi face comanda la adresa de email: ierompetru@gmail.com
|
